Mănăstirea Hîncu (Hâncu) este o mănăstire de călugărițe din Bursuc, raionul Nisporeni, Republica Moldova. A fost fondată în 1678.
Sărdarul Mihalcea Hâncu s-a remarcat în răscoala contra despotului Gheorghe Duca, dar și prin întemeierea mănăstirii care acum îi poartă numele.
La poalele codrilor falnici, într-un loc liniștit și pitoresc, prin binecuvîntarea Bunului Dumnezeu, în a doua jumătate a secolului XVII, printr-un dangăt de clopot, iși începea, activitatea Mănăstirea lui Hâncu cu hramul Cuvioasei Parascheva – Ocrotitoarei Moldovei. La data de 9 decembrie 1678 Mihalcea Hâncu, printr-un act de danie, a consemnat documentar întemeierea mănăstirii.
Mănăstirea este situată în codrii pe malul râului Cogilnic. Mănăstirea Hâncu a fost construită pe locul schitului de călugăriţe în anul 1678 de către marele stolnic Mihail Hâncu după dorinţa uneia dintre fiicele sale, care a intrat în călugărie cu numele Parascheva. Până în sesc. al XVII-lea, schitul purta numele de Viadica.
Legenda spune că Hâncu, având nevoie de o armată cât mai mare pentru a-l detrona pe domnul Gheorghe Duca a primit ajutor de la un neam de al său serdarul Apostol Durac, şi mai apoi de la cleherul Sorocean Constantin, căruia îi promisese mâna fiicei sale. Dar, apropiindu-se ziua căsătoriei, ea a refuzat să se mărite cu aliatul tatălui său, fugind de la casa părintească şi ascunzându-se într-o vizuină. Fiica lui Mihalcea Hâncu a petrecut un timp oarecare în peşteră, fiind găsită de vânătorii ce o căutau. Fata a refuzat să părăsească peştera. Atunci a venit la ea chiar tatăl, stolnicul Mihalcea Hâncu, rugând-o să iasă din peşteră. Fiica a acceptat, doar cu condiţia, că va ieşi numai după ce va auzi dangătul clopotelor unei biserici. Astfel, Mihalcea Hâncu a dat poruncă să se construiască o biserică, unde ulterior fiica sa şi-a petrecut viaţa.
În urma invaziei tătare în Moldova, a fost incendiată şi distrusă biserica şi clădirile aferente, astfel schitul fiind ruinat complet. În urma acestor nenorociri, maicile au fost nevoite să părăsească schitul.
În anul 1784 stareţul mănăstirii Egumenul Varlaam al II-lea a construit câteva chilii pentru călugări şi o biserică din lemn.
În luna septembrie a anului 1949 Mănăstirea Hâncu a fost închisă, iar în anul 1992, după o perioadă de 43 de ani în care a fost închisă, Mănăstirea Hâncu şi-a reînceput activitatea.
În anul 1678, într-o pădure de la izvorul râului Cogâlnic (la circa 55 km vest de Chișinău), marele mare intendent Mihai Hîncu, la cererea fiicei sale, a înființat o mănăstire de maici, în care aceasta a intrat. Mănăstirea a primit numele de Parascheva. Bisericile și chiliile de lemn au fost distruse de multe ori de invaziile tătărești din sec. al XVII-lea, iar mănăstirea “Sfânta Parascheva” a rămas nelocuită. În 1835 a fost construită o biserică de piatră în stil ruso-bizantin pentru perioada de vară. Mai târziu, în 1841, a venit o biserică pentru sezonul de iarnă.
Din 1956 până în1990, mănăstirea a fost închisă de autoritățile sovietice, iar în locul ei a funcționat ca sanatoriu și bază de odihnă pentru Ministerul Sănătății. În 1990, la cererea populației locale, mănăstirea Hîncu a fost redeschisă, devenind una dintre cele mai bine amenajate și mai vizitate comunități religioase.
O mulțime de izvoare de apă înconjoară mănăstirea, unul dintre ele fiind mineralizat. Mănăstirea poate fi vizitată zilnic. Există taxe de intrare și sunt disponibile ghizi locali și locuri de cazare.
Modificat: februarie 13, 2023
