Conacul lui Zamfirache Ralli reprezintă o fostă reședință boierească din primele decenii ale secolului al XIX-lea, construită de Zamfirache Ralli, un influent boier de origine greacă. Acest conac este situat în satul Dolna, care făcea parte din gubernia Basarabia în acea perioadă (în prezent raionul Strășeni, Republica Moldova). Deosebit de notabil, locația a devenit faimoasă datorită vizitelor regulate ale renumitului poet rus Aleksandr Pușkin, care a fost exilat în perioada 1821-1823 la Chișinău.
Istoria Conacului Ralli
Familia Ralli, o familie de boieri de origine greacă, s-a stabilit în Moldova în secolul al XVIII-lea și a construit conacul la începutul secolului al XIX-lea.
Cinci sate din împrejurimi aparțineau boierului, iar casa din Dolna era, de fapt, o casă de vacanță. Boierul Zamfirache Ralli avea o familie numeroasă, formată din cinci băieți și trei fete, care în timpul anului locuiau în Chișinău; vacanțele le petreceau în Dolna, la conac. Aici, vara, organizau baluri și petreceri cu lăutari și țigani.
În 1820, Pușkin l-a întâlnit pe Ion Ralli în Chișinău, feciorul lui Zamfirache. S-au împrietenit, iar vara următoare, poetul a fost dus la conacul tatălui său. În Codrul din apropierea Dolnei se găsesc locurile „Izvorul Zamfirei” și „Poiana Zamfira”. Aici, Pușkin a întâlnit o șatră de țigani și pe frumoasa Zamfira. A urmărit tradițiile și obiceiurile timp de două luni de vară, pentru a crea apoi poemul „Țiganii”.
După Primul Război Mondial, conacul a rămas satului. Aici a funcționat o bibliotecă, apoi o școală muzicală. Moșia a fost deținută în prima jumătate a secolului al XX-lea de Zamfir Ralli-Arbore. După ocuparea Basarabiei de către URSS, a fost naționalizată și deschisă publicului în ziua de naștere a lui Pușkin, la 6 iunie 1949. Abia în anii ’70 a devenit o filială a casei-muzeu „Aleksandr Pușkin” din Chișinău. La sfârșitul perioadei sovietice, atrăgea până la 150 de mii de turiști pe an, pentru primirea cărora se desfășura un orășel de corturi.
După prăbușirea URSS, moșia a fost închisă pentru reconstrucție și, de fapt, abandonată. În 2002, la inițiativa Președintelui Republicii Moldova și cu sprijinul financiar al companiei Lukoil, conacul a fost reparat.
În jurul conacului se întinde un parc, fiind instalat și un monument poetului rus.
